Continuare

Aseara ma gandeam ce sa mai scriu, iar somnul m-a furat fara stire..... am visat… de obicei nu prea visez, dar in noaptea asta stiu ca am visat, dar nu stiu ce……. Ma chinui sa imi dau seama…. Dar de ce? Oricum visele raman vise, iar realitatea este cea care conteaza caci ea, cel putin in cazul meu, ne loveste crunt….Bineinteles ca fara vise nu ar mai exista speranta, dar cati oameni reusesc sa isi indeplineasca visele? Ma rog... trecem peste....Aseara am promis ca voi continua ce am inceput.... Dar ce am inceput? Am inceput sa imi scriu memoriile, temerile, biografia? Am inceput ce am inceput,nu?!  Am inceput sa scriu....  :)) Daca as spune asta oricarei persoane care ma cunoaste ar rade cu gura pana la urechi.....Tot aseara ( vorbesc prostii ca nu era seara, era noapte) scriind pe blog primeam mesaje cu urari, dar ce m-a surprins a fost faptul ca urarile veneau din partea oamenilor cu care eu vorbesc foarte rar.... Au fost si doua exceptii:  colega mea de facultate ( cred ca este singura persoana careia ii pot acorda titlul de bun(a) prieten(a) ) si inca o persoana cu care vorbesc doar de cateva luni in calitate de amici.... Dar persoana care ma numeste „prieten  bun” a uitat de mine, de fapt nici cand aveam mai mare nevoie de ea nu a fost alaturi de mine.... in momentele mele grele ea ales sa se joace ca pierdea „ bonusul cu experienta”!!!  Amuzant este ca eu am iertat-o si eu am fost alaturi de ea....  Pfff... oare ar trebui sa regret ca am facut asta? Nu mai conteza! Sa va spun si motivul....Motivul este unul singur: colega mea de facultate ( pt ea voi folosi pseudonimul Moantza )... Desi este ea foarte cicalitoare si nu-i tace gura o clipa, Moantza este o fata desteapta, amuzanta (de cele mai multe ori), frumoasa, sensibila... are multe calitati, dar si defecte ca orice om....Ea a stiut intotdeauna  cand sa ma inveseleasca, cand sa ma lase sa ma linistesc, a fost langa mine in momentele grele...chiar si in momentele  care s-au ivit pe moment....a fost nevoie de un telefon si a venit sa imi tina companie chiar daca eu insistam sa nu vina... dar prezenta ei m-a inveselit...Uneori ma ingrozesc cand ma gandesc la faptul ca anul asta terminam facultatea si ea vrea sa se mute cu iubitul ei in Constanta... Ce ma voi face fara ea, mai ales ca sunt obisnuit sa o vad aproape zilnic.... VA URMA