O amintire

Uitandu-ma la TV am vazut o secventa intr-un film care mi-a adus aminte de ceva amuzant si incitant care mi s-a intamplat in penultima zi a anului 2010. Am zis incitant pt ca era prima data cand mi se intamplase pana atunci....
Eram in statia de metrou; asteptand metroul m-a sunat Moantza. Evident ca fiind curioasa si stiind ca nu sunt din Bucuresti m-a intrebat ce caut in Bucuresti. Am ezitat sa raspund pentru ca daca i-as fi spus adevarul nu stiu cum ar fi reactionat. Ma rog... sa ne intoarcem la povestea mea...
Vorbind la telefon ma invarteam in jurul unui stalp de sprijin; la un moment dat privirea mea se intalneste cu privirea unui pusti. O privire de moment si am reusit sa il analizez... Avea pe cap o bereta draguta, ochii caprui, la gat un fular alb cu negru, iar trupul ii era mascat de un palton gri... Dupa cateva secunde mi-am schimbat privirea si am continuat sa vorbesc la telefon si sa ma invart... Apoi m-am oprit pe partea peronului corespunzatoare metroului in care trebuia sa ma urc...
Dupa ce am incheiat conversatia nu a durat mult ca isi face aparitia pustiul vorbind la telefon.... A inchis, apoi a bagat telefonul in buzunar, s-a apropiat de mine si m-a intrebat cat este ceasul ( ciudat,nu? doar isi bagase telefonul in buzunar.... de ce nu s-a uitat la telefon daca nu avea ceas la mana? ).... I-am raspuns la intrebare si dupa cateva clipe de tacere a urmat un scurt dialog:
Pustiul: Urat este metroul!
EU: Pff...spune mersi ca este nou...ca daca ai merge cu cel vechi te-ar durea capul!
P: Mdaa....Ai dreptate!
Moment de tacere.....
P: Esti din Bucuresti?
E: Nu! De ce?
P: Pey nu iti este frica sa mergi noaptea prin Bucuresti...
Nu am inteles rostul intrebarii pt ca ceasul era 13:22 dupa-amiaza.
E: Nu! (mie imi place noaptea prin Bucuresti)
P: Mie imi este!
E: Nici tu nu esti din Bucuresti?
P: Ba da, locuiesc singur!
Din nou tacere...o tacere apasatoare... Era dragut si observam ca incerca sa fie sociabil, dar mie imi era mintea in alta parte...
P: Cati ani ai?
E: Am 22. Dar tu?
P: 18, eu sunt S.
E: Eu sunt C. Incantat!
P: Incantat!
Dupa ce am facut cunostinta mi-a spus ca este model pt un designer (hai sa-l numesc C. B. )de lenjerie intima si daca vreau sa ma duc in club B. la o prezentare de moda ca are o invitatie si pt mine... Acum nu stiu daca fabula sau cine stie ce-i trecea prin minte... M-a intrebat daca stiu ca designerul C. B. este gay (desi C. B. nu recunoaste public) si daca nu stiam imi spune el ca este si nu are nimic impotriva ca e gay. Dupa cateva barfe despre C.B. , imi marturiseste ca ar iesi si el cu un tip gay... Apoi m-a intrebat daca eu as iesi, dar raspunsul meu a fost unul evaziv si precaut: "Poate ca da, poate ca nu!" Intre timp atat el cat si eu pierdusem metroul... Observand ca nu m-am urcat in metrou era curios de ce nu m-am urcat. Nu stiam ce sa-i raspund, dar pana la urma i-am oferit un raspuns banal, chiar penibil: "Pey ajung prea devreme acasa si ma voi plictisi! " (va dati seama ca este o scuza; adevaratul motiv este ca imi facea placere sa discut cu el)....
Dupa o analiza facuta unui tip din statia de metrou (pe care el il considera gay) si dupa cateva glume intre noi a sosit metroul lui.... I-am atras atentia ca i-a sosit metroul.... s-a apropiat de metrou si inainte de a intra s-a intors si si-a luat la revedere facand un gest prietenesc cu mana....
Ma intreb daca am fost prea precaut? Oare incerca sa ma cunoasca dintr-o anumita perspectiva? Oare si el era gay sau poate era bi? Oare doar incerca sa fie prietenos?
Un singur lucru este sigur: nu il voi mai vedea vreodata si parca regret ca nu am facut schimb de numere de telefon sau de adrese de mail...chiar daca nu ar fi gay era un baiat de treaba si amuzant!
Banuiesc ca v-ati dat seama ca sunt gay,nu? :)) ah...da...si adevarul care am evitat sa il spun Moantzei era ca de fapt iesisem cu un amic gay...

VA URMA